Urocultură - identificare fungică

1. Descriere generală

Urocultura cu identificare fungică este o analiză microbiologică utilizată pentru detectarea și identificarea fungilor (ciupercilor microscopice) prezenți în urină. Proba este cultivată pe medii adecvate, care permit dezvoltarea microorganismelor și identificarea fungilor implicați.

Prezența fungilor în urină poartă denumirea de fungurie, iar atunci când sunt identificate levuri din genul Candida se utilizează frecvent termenul de candidurie. Candida reprezintă principalul gen fungic identificat în urină. Printre speciile care pot fi întâlnite se numără Candida albicans, Candida glabrata, Candida tropicalis, Candida parapsilosis și alte specii.

Identificarea fungilor în urină nu înseamnă însă întotdeauna existența unei infecții urinare. În special în cazul Candida, un rezultat pozitiv poate reflecta contaminarea probei în timpul recoltării sau colonizarea tractului urinar, fără să existe o infecție propriu-zisă a țesuturilor tractului urinar. Diferențierea dintre colonizare și infecție se realizează în funcție de simptome, factorii de risc, modul de recoltare și celelalte date clinice și de laborator.

Infecțiile urinare fungice apar mai frecvent la persoanele cu factori favorizanți, precum diabetul zaharat, utilizarea prelungită sau recentă a antibioticelor, prezența unei sonde urinare, intervențiile urologice, obstrucția tractului urinar sau imunosupresia. Atunci când este simptomatică, infecția poate determina manifestări asemănătoare unei infecții urinare bacteriene, precum usturime sau durere la urinare, urinări frecvente, disconfort suprapubian, febră sau durere lombară.

Urocultura cu identificare fungică poate contribui la stabilirea microorganismului prezent și la diferențierea unei fungurii persistente de o contaminare ocazională, în corelație cu tabloul clinic. În anumite situații, identificarea speciei poate fi relevantă și pentru alegerea tratamentului antifungic, deoarece sensibilitatea la antifungice diferă între speciile de Candida.

2. Indicații pentru testare

Urocultura cu identificare fungică poate fi recomandată în următoarele situații:

• Suspiciunea unei infecții urinare fungice
• Simptome urinare persistente sau recurente, în special la pacienți cu factori de risc pentru fungurie
• Identificarea anterioară a levurilor sau fungilor la examenul de urină
• Diabet zaharat, atunci când există simptome sau alte elemente sugestive pentru fungurie/infecție fungică
• Prezența unei sonde urinare sau antecedente recente de proceduri urologice, în context clinic sugestiv
• Tratament antibiotic recent sau prelungit, asociat cu suspiciunea unei infecții fungice
• Imunosupresie sau alte afecțiuni care cresc susceptibilitatea la infecții fungice
• Confirmarea unei fungurii persistente, atunci când medicul consideră necesară repetarea culturii

3. Pregătire pacient

• Se recomandă recoltarea primei urini de dimineață sau după un interval de minimum câteva ore de la ultima urinare.
• Înainte de recoltare, se efectuează toaleta locală conform instrucțiunilor de recoltare ale laboratorului.
• Pentru urina spontană, se recoltează jetul mijlociu într-un recipient steril special (urocultor), evitând contaminarea probei.
• Este recomandată informarea medicului și a laboratorului despre tratamentele antifungice sau antibiotice aflate în desfășurare.
• Proba se transportă la laborator cât mai repede posibil și se respectă condițiile de păstrare și transport indicate de laborator.

4. Tipul probei recoltate

• Urină spontană

În anumite situații clinice, pot fi analizate și probe de urină obținute prin alte metode de recoltare, conform indicației medicale.

5. Valori de referință

În mod normal, nu se evidențiază creștere fungică semnificativă în proba de urină recoltată corespunzător.

Rezultatul poate fi raportat ca:

• Negativ – fără creștere fungică
• Pozitiv – creștere fungică, cu identificarea microorganismului, în funcție de metoda utilizată

În cazul fungilor, numărul de unități formatoare de colonii (UFC/mL) nu permite singur diferențierea sigură între contaminare, colonizare și infecție. Rezultatul trebuie interpretat în context clinic.

Modul de raportare poate varia în funcție de metoda utilizată de laborator.

6. Interpretarea rezultatelor

Rezultat negativ

Un rezultat negativ indică absența creșterii fungice detectabile în proba analizată.

Dacă suspiciunea clinică persistă, rezultatul trebuie interpretat ținând cont de tratamentele antifungice administrate, calitatea probei și momentul recoltării, iar medicul poate recomanda repetarea investigației.

Rezultat pozitiv

Un rezultat pozitiv indică dezvoltarea unui fung în proba de urină, cel mai frecvent a unei levuri din genul Candida.

Prezența Candida în urină nu confirmă automat existența unei infecții urinare fungice. Rezultatul poate reprezenta contaminare, colonizare sau infecție și trebuie interpretat în funcție de simptome, factorii de risc și celelalte investigații.

La pacienții asimptomatici, candiduria nu necesită de rutină tratament antifungic în toate situațiile. Conduita este stabilită de medic în funcție de situația clinică și de factorii individuali de risc.

Identificarea speciei poate avea importanță clinică deoarece susceptibilitatea la medicamentele antifungice poate varia. În situațiile în care este indicat, se poate efectua testarea sensibilității la antifungice (antifungigramă).

7. Factori care pot influența rezultatul

• Contaminarea probei în timpul recoltării
• Tratamentul antifungic administrat înaintea recoltării
• Tratamentul antibiotic recent sau prelungit
• Prezența unei sonde urinare
• Recoltarea necorespunzătoare a probei

8. Analize complementare

• Examen sumar de urină – oferă informații despre leucocite, hematii și alte modificări urinare asociate
• Sediment urinar – poate evidenția levuri și alte elemente celulare sau microorganisme
• Urocultură – identificare bacteriană – utilă pentru investigarea unei posibile infecții urinare bacteriene
• Antifungigramă – poate fi recomandată pentru evaluarea sensibilității fungului identificat la medicamente antifungice, în situațiile în care este relevantă clinic
• Hemoculturi – pot fi indicate la pacienții cu manifestări sistemice și suspiciune de infecție invazivă
• Ecografie renală și vezicală – poate fi recomandată pentru evaluarea obstrucțiilor, litiazei sau altor modificări ale tractului urinar, în funcție de context.