Coprocultură - identificare bacteriană

1. Descriere generală

Coprocultura este o analiză microbiologică prin care se urmărește detectarea și identificarea bacteriilor enteropatogene investigate din materiile fecale. Proba este însămânțată pe medii de cultură adecvate, care favorizează dezvoltarea și permit identificarea microorganismelor investigate.

Intestinul conține în mod normal o comunitate numeroasă și diversă de microorganisme, denumită microbiotă intestinală. Din acest motiv, coprocultura nu urmărește identificarea tuturor bacteriilor prezente în materiile fecale, ci evidențierea unor bacterii cu potențial patogen, asociate cu infecțiile gastrointestinale.

În funcție de metoda și protocolul laboratorului, coprocultura poate investiga bacterii precum Salmonella spp., Shigella spp., Campylobacter spp. și alți enteropatogeni. Pentru anumite bacterii sau tulpini, inclusiv unele tipuri patogene de Escherichia coli, pot fi necesare culturi pe medii speciale, teste pentru toxine sau metode moleculare.

Infecțiile bacteriene intestinale se pot manifesta prin diaree acută sau persistentă, dureri și crampe abdominale, febră, greață, vărsături sau prezența sângelui ori mucusului în materiile fecale. Manifestările diferă în funcție de microorganism și de starea generală a pacientului.

Identificarea bacteriei implicate poate contribui la stabilirea cauzei infecției și la alegerea conduitei terapeutice. Tratamentul antibiotic nu este necesar în toate enterocolitele bacteriene, iar în anumite infecții poate fi chiar nerecomandat. Atunci când este relevant clinic, microorganismul izolat poate fi testat pentru sensibilitatea la antibiotice prin antibiogramă.

2. Indicații pentru testare

• Diaree acută cu manifestări sugestive pentru o infecție bacteriană, precum febră, dureri abdominale importante, sânge sau mucus în materiile fecale
• Diaree severă sau persistentă (mai mult de 14 zile), în funcție de contextul clinic
• Suspiciunea unei toxiinfecții alimentare sau a unei infecții cu bacterii enteropatogene
• Simptome digestive apărute după călătorii, atunci când este suspectată o infecție bacteriană
• Investigarea unor focare de boală diareică, conform recomandărilor medicale sau epidemiologice
• Evaluarea pacienților cu risc crescut de complicații, inclusiv în anumite situații de imunosupresie
• Monitorizarea sau verificarea eliminării unui anumit microorganism, numai în situațiile în care aceasta este indicată medical sau epidemiologic

Coprocultura nu este necesară pentru fiecare episod de diaree acută, deoarece numeroase gastroenterite sunt autolimitate și pot avea cauze virale sau alte cauze care nu sunt evidențiate prin această analiză.

3. Pregătire pacient

• Materiile fecale se recoltează într-un recipient special, curat și uscat, destinat recoltării materiilor fecale.
• Se recomandă recoltarea probei înainte de începerea tratamentului antibiotic, atunci când situația clinică permite.
• Dacă se administrează sau s-au administrat recent antibiotice, acest lucru trebuie comunicat medicului și laboratorului.
• Se recoltează o cantitate mică de materii fecale, fiind preferate, dacă sunt prezente, porțiunile cu aspect modificat, mucus sau sânge.
• Se recomandă evitarea contaminării probei în timpul recoltării.
• Proba trebuie transportată și păstrată conform instrucțiunilor laboratorului, deoarece întârzierea sau condițiile necorespunzătoare pot afecta viabilitatea microorganismelor.

4. Tipul probei recoltate

• Materii fecale

În anumite situații și în funcție de protocolul microbiologic, poate fi utilizat și un tampon rectal, dacă metoda laboratorului permite acest tip de probă.

5. Valori de referință

Rezultatul coproculturii este raportat în funcție de microorganismele investigate.

În general, rezultatul poate fi:

• Negativ – nu s-au identificat bacterii enteropatogene dintre cele investigate
• Pozitiv – a fost identificată una sau mai multe bacterii enteropatogene, cu precizarea microorganismului izolat

Un rezultat negativ se referă la microorganismele incluse în protocolul de testare și nu exclude toate cauzele posibile ale unei infecții gastrointestinale.

Spectrul microorganismelor investigate și modul de raportare pot varia în funcție de metoda și protocolul laboratorului.

6. Interpretarea rezultatelor

Rezultat negativ

Un rezultat negativ indică faptul că nu au fost identificate bacteriile enteropatogene investigate prin metoda utilizată.

Rezultatul nu exclude însă toate cauzele infecțioase ale simptomelor digestive. Unele bacterii necesită condiții speciale de cultură sau metode diferite de diagnostic, iar virusurile și paraziții intestinali nu sunt detectați prin coprocultura bacteriană obișnuită.

Un rezultat negativ poate apărea și atunci când proba a fost recoltată după administrarea antibioticelor sau când numărul bacteriilor viabile este redus.

Rezultat pozitiv

Un rezultat pozitiv indică identificarea unei bacterii enteropatogene în proba analizată. Semnificația rezultatului se stabilește în funcție de microorganismul identificat, manifestările pacientului și contextul epidemiologic.

În funcție de bacteria izolată și de indicația clinică, laboratorul poate efectua antibiograma atunci când aceasta este indicată pentru microorganismul izolat și are relevanță clinică.

Identificarea unui agent bacterian nu înseamnă automat că este necesar tratament antibiotic. Decizia terapeutică aparține medicului și depinde de microorganism, severitatea bolii și particularitățile pacientului.

7. Factori care pot influența rezultatul

• Administrarea antibioticelor înainte de recoltare
• Recoltarea unei cantități insuficiente sau necorespunzătoare de probă
• Contaminarea probei în timpul recoltării
• Întârzierea transportului sau păstrarea probei în condiții necorespunzătoare

8. Analize complementare

• Examen coproparazitologic – investighează prezența paraziților intestinali
• Antigen Giardia din materii fecale – util pentru identificarea infecției cu Giardia
• Antigen Cryptosporidium din materii fecale – poate fi indicat în anumite sindroame diareice
• Teste pentru Clostridioides difficile – recomandate în context clinic sugestiv, în special în diareea asociată antibioticelor sau îngrijirilor medicale
• Teste moleculare pentru agenți patogeni gastrointestinali – pot detecta bacterii, virusuri sau paraziți, în funcție de panelul utilizat
• Hemoleucogramă completă – poate contribui la evaluarea răspunsului inflamator și a severității infecției
• Proteina C reactivă (CRP) – poate completa evaluarea inflamației în cazurile selectate
• Antibiogramă – poate fi efectuată pentru microorganismul izolat atunci când testarea sensibilității la antibiotice este indicată.