Free PSA

1. Descriere generală

Antigenul specific prostatic (PSA) este o proteină produsă de celulele epiteliale ale prostatei. PSA este un marker specific prostatei, dar nu este specific pentru cancer, deoarece concentrația sa poate crește și în afecțiuni benigne, precum hiperplazia benignă de prostată sau prostatita.

În sânge, PSA se găsește în principal sub două forme:

• PSA legat de proteine – circulă legat de anumite proteine din sânge.
• PSA liber (free PSA) – circulă nelegat de aceste proteine.

PSA total reprezintă suma cantităților măsurabile de PSA liber și PSA legat de proteine

PSA liber are utilitate clinică în special atunci când este interpretat împreună cu PSA total. Pe baza celor două rezultate se calculează raportul dintre PSA liber și PSA total, exprimat de obicei procentual:

Procentul de PSA liber = PSA liber / PSA total × 100.

În afecțiunile benigne ale prostatei, precum hiperplazia benignă de prostată, o proporție mai mare din PSA circulant tinde să se afle sub formă liberă. În cancerul de prostată, proporția de PSA liber este, în general, mai redusă. Prin urmare, un procent scăzut de PSA liber este asociat cu o probabilitate mai mare de identificare a cancerului de prostată la biopsie, iar un procent mai ridicat este asociat cu o probabilitate mai redusă.

Raportul PSA liber/PSA total este utilizat în principal la pacienții cu o creștere ușoară sau moderată a PSA total, în special în intervalul tradițional denumit „zonă gri”, cuprins între 4 și 10 ng/mL. În funcție de metoda laboratorului și de contextul clinic, raportul poate fi utilizat și pentru alte valori ale PSA total.

PSA liber nu este recomandat ca test independent pentru screeningul cancerului de prostată și nu stabilește singur diagnosticul. Rezultatul trebuie interpretat împreună cu PSA total, vârsta, volumul prostatei, tușeul rectal, istoricul familial, evoluția valorilor, densitatea PSA (raportul dintre PSA total și volumul prostatei) și rezultatele investigațiilor imagistice.

În practica actuală, raportul PSA liber/PSA total reprezintă un element complementar al evaluării riscului. Acesta nu înlocuiește repetarea PSA total în condiții standardizate, RMN-ul prostatic, densitatea PSA, calculatoarele de risc sau biopsia, atunci când acestea sunt indicate.

Un rezultat modificat nu confirmă cancerul de prostată. Diagnosticul este confirmat, de regulă, prin examinarea histopatologică a țesutului prostatic obținut prin biopsie.

2. Indicații de testare

• Completarea evaluării unui PSA total ușor sau moderat crescut
• Evaluarea pacienților cu PSA total cuprins între 4 și 10 ng/mL, în special atunci când tușeul rectal nu evidențiază modificări suspecte
• Estimarea probabilității ca o creștere a PSA total să fie asociată cu un cancer de prostată sau cu o afecțiune benignă
• Completarea evaluării riscului înaintea deciziei de efectuare a unui RMN prostatic sau a unei biopsii
• Evaluarea pacienților cu valori persistent crescute ale PSA total, după excluderea unor cauze tranzitorii
• Completarea evaluării după o biopsie prostatică anterioară negativă, dacă suspiciunea clinică persistă și rezultatul ar putea influența conduita
• Integrarea rezultatului într-un calculator validat de evaluare a riscului pentru cancerul de prostată

PSA liber nu este utilizat, de regulă, pentru monitorizarea cancerului de prostată după tratament. În aceste situații, markerul urmărit este PSA total.

PSA liber este inclus și în structura unor teste complexe, precum indicele de sănătate prostatică (PHI) și 4Kscore. 

3. Pregătire pacient și mod de recoltare

• Nu este necesară, de regulă, recoltarea à jeun.
• Este preferabil ca PSA liber și PSA total să fie determinate din aceeași probă și prin metode compatibile.
• Se recomandă evitarea ejaculării cu cel puțin 48 de ore înaintea recoltării.
• Se recomandă evitarea ciclismului intens și a altor activități care exercită presiune prelungită asupra prostatei cu aproximativ 48 de ore înaintea recoltării, conform instrucțiunilor laboratorului.
• Recoltarea trebuie amânată în prezența unei infecții urinare, a unei prostatite acute sau a febrei asociate cu simptome urinare, conform recomandării medicului.
• Trebuie menționată existența unui episod recent de retenție urinară.
• Medicul trebuie informat despre efectuarea recentă a unei biopsii prostatice, cistoscopii, cateterizări urinare sau a altor proceduri urologice.
• După o biopsie prostatică, determinarea PSA trebuie amânată cel puțin o lună sau conform indicației urologului.
• Tușeul rectal obișnuit nu modifică în mod semnificativ valoarea PSA și nu impune amânarea recoltării.
• Trebuie menționat tratamentul cu finasteridă, dutasteridă, medicamente antiandrogenice, terapie de privare androgenică, testosteron sau alte tratamente care pot modifica valorile PSA.
• Nu se recomandă întreruperea tratamentelor fără indicația medicului.
• Pentru evaluarea în dinamică, este preferabil ca determinările succesive să fie efectuate în același laborator și prin aceeași metodă.

4. Tipul probei recoltate

• Sânge venos

5. Valori de referință

PSA liber poate fi raportat în ng/mL, însă valoarea sa izolată are o utilitate clinică limitată. Interpretarea se bazează în principal pe raportul dintre PSA liber și PSA total, exprimat procentual.

Un raport de 0,10 corespunde unui procent de PSA liber de 10%.

Nu există un interval universal considerat normal pentru procentul de PSA liber. Orientativ, la pacienții cu PSA total cuprins între 4 și 10 ng/mL:

• Un procent de PSA liber de cel mult 10% este asociat cu o probabilitate mai mare de cancer de prostată.
• Un procent cuprins între 10% și 25% este asociat cu o probabilitate intermediară.
• Un procent mai mare de 25% este asociat cu o probabilitate mai redusă de cancer de prostată.

Aceste valori sunt orientative și nu reprezintă praguri diagnostice sau indicații automate pentru efectuarea biopsiei. Probabilitatea variază în funcție de vârstă, valoarea PSA total, volumul prostatei, tușeul rectal, prevalența cancerului în populația evaluată și metoda de laborator utilizată.

Rezultatele obținute prin metode diferite pot să nu fie direct comparabile. Interpretarea trebuie realizată conform informațiilor și intervalelor menționate pe buletinul laboratorului.

6. Interpretare rezultate

Procent scăzut de PSA liber

Un procent scăzut de PSA liber este asociat cu o probabilitate mai mare de identificare a cancerului de prostată la biopsie.

Rezultatul nu confirmă diagnosticul. Procentul PSA liber poate fi influențat și de afecțiuni benigne sau inflamatorii ale prostatei și trebuie interpretat împreună cu celelalte date clinice.

În funcție de riscul individual, medicul poate recomanda:

• Repetarea PSA total și PSA liber în condiții standardizate
• Tușeu rectal
• Evaluarea volumului prostatei și calcularea densității PSA
• RMN prostatic
• Utilizarea unui calculator validat de risc sau a altor biomarkeri
• Biopsie prostatică, dacă suspiciunea rămâne semnificativă.

Procent crescut de PSA liber

Un procent crescut de PSA liber este asociat cu o probabilitate mai redusă de cancer de prostată și este întâlnit mai frecvent în afecțiuni benigne, precum hiperplazia benignă de prostată.

Rezultatul nu exclude complet cancerul de prostată. Necesitatea monitorizării sau a investigațiilor suplimentare este stabilită în funcție de riscul clinic individual.

Valoarea izolată a PSA liber

PSA liber nu trebuie interpretat independent de PSA total. O concentrație crescută sau scăzută a PSA liber nu poate fi clasificată singură drept normală sau patologică.

Atunci când PSA total este foarte scăzut sau mult peste intervalul în care raportul a fost validat, procentul PSA liber furnizează informații suplimentare limitate. Utilitatea sa este cel mai bine stabilită în cazul creșterilor ușoare sau moderate ale PSA total.

Un procent crescut de PSA liber nu înlocuiește monitorizarea recomandată de medic și nu exclude necesitatea unui RMN sau a unei biopsii dacă există alte elemente de suspiciune.

7. Factori care pot influența rezultatul

• Intervalul în care se află PSA total, deoarece acesta influențează utilitatea clinică a raportului
• Vârsta pacientului
• Volumul prostatei și prezența hiperplaziei benigne de prostată
• Prostatita și infecțiile urinare
• Retenția urinară acută
• Ejacularea recentă
• Ciclismul intens sau alte activități care exercită presiune asupra prostatei
• Biopsia prostatică sau alte manevre urologice recente
• Cateterizarea urinară și procedurile care pot traumatiza prostata
• Tratamentul cu finasteridă sau dutasteridă, care reduce valorile PSA
• Tratamentul antiandrogenic sau terapia de privare androgenică
• Hipogonadismul și tratamentul cu testosteron
• Variația biologică a PSA între determinări succesive
• Diferențele dintre metodele și reactivii utilizați de laboratoare
• Utilizarea unor metode diferite pentru determinarea PSA liber și PSA total
• Manipularea și păstrarea necorespunzătoare a probei, deoarece PSA liber poate fi influențat de condițiile de procesare și depozitare
• Administrarea unor doze mari de biotină, în funcție de metoda laboratorului.

8. Analize complementare

• PSA total – necesar pentru calcularea și interpretarea procentului de PSA liber
• Repetarea PSA total și PSA liber – poate fi recomandată pentru confirmarea unei modificări înaintea altor investigații
• Tușeu rectal – permite evaluarea consistenței prostatei și identificarea eventualelor modificări suspecte
• Sumar de urină și urocultură – utile atunci când există simptome urinare sau suspiciunea unei infecții
• Volum prostatic și densitatea PSA – densitatea PSA se calculează prin raportarea PSA total la volumul prostatei și contribuie la estimarea riscului
• RMN prostatic – utilizat pentru identificarea leziunilor suspecte și orientarea deciziei de biopsie
• Indicele de sănătate prostatică (PHI) – combină PSA total, PSA liber și forma [-2]proPSA pentru evaluarea riscului de cancer de prostată
• 4Kscore – integrează patru markeri din familia kalicreinelor și factori clinici pentru estimarea riscului de cancer de prostată clinic semnificativ
• Ecografie prostatică transrectală – poate fi utilizată pentru evaluarea volumului prostatei și pentru ghidarea anumitor proceduri
• Biopsie prostatică – permite confirmarea diagnosticului prin examinarea histopatologică a țesutului
• Consult urologic – recomandat pentru integrarea rezultatelor și stabilirea necesității investigațiilor suplimentare.