Proteina S liberă (antigen)

1. Descriere generală

Proteina S este o proteină produsă în principal la nivelul ficatului, dependentă de vitamina K, care face parte din sistemul natural de reglare a coagulării sângelui. Împreună cu proteina C și antitrombina, contribuie la limitarea formării excesive a cheagurilor de sânge și la menținerea echilibrului dintre mecanismele de coagulare și anticoagulare.

Proteina S acționează ca un cofactor al proteinei C activate, contribuind la inactivarea unor factori ai coagulării și limitând astfel formarea trombinei și extinderea cheagului de sânge.

În sânge, proteina S circulă sub două forme: o parte este liberă, iar restul este legată de o altă proteină plasmatică, numită proteina de legare a C4b (C4b-binding protein). Doar fracțiunea liberă este activă din punct de vedere anticoagulant, motiv pentru care determinarea antigenului proteinei S libere este considerată mai relevantă în evaluarea unui posibil deficit.

Determinarea proteinei S libere face parte din investigațiile utilizate pentru evaluarea unor suspiciuni de trombofilie și în investigarea pacienților cu tromboze venoase apărute în contexte clinice sugestive. Rezultatul trebuie interpretat împreună cu celelalte teste de coagulare, istoricul personal și familial și contextul clinic.

2. Indicații pentru testare

• Suspiciunea unui deficit congenital sau dobândit de proteină S
• Investigarea selectivă a trombozelor venoase apărute la vârste tinere, recurente, fără factori de risc evidenți sau cu localizare neobișnuită
• Evaluarea trombofiliilor, împreună cu alte investigații recomandate de medic
• Testarea selectivă a rudelor unei persoane cu deficit congenital confirmat de proteină S, atunci când rezultatul poate influența conduita medicală
• Evaluarea unor complicații trombotice, în contexte clinice selectate

3. Pregătire pacient

• De regulă, nu este necesară o pregătire specială înainte de recoltare.
• Este importantă informarea medicului și a laboratorului despre tratamentele anticoagulante urmate, în special antagoniștii vitaminei K, deoarece acestea pot modifica valorile proteinei S. Anticoagulantele orale directe pot interfera cu anumite teste funcționale, în funcție de metoda utilizată. Tratamentul nu trebuie întrerupt fără recomandarea medicului.
• Sarcina, perioada postpartum și administrarea contraceptivelor orale sau a terapiei hormonale pot influența valorile proteinei S și trebuie avute în vedere la interpretarea rezultatului.
• În investigarea unei trombofilii, recoltarea este programată, de regulă, după depășirea fazei acute a trombozei și ținând cont de tratamentul anticoagulant. Momentul recoltării și eventuala întrerupere temporară a tratamentului sunt stabilite de către medic.

4. Tipul probei recoltate

• Sânge venos

5. Valori de referință

Rezultatul este interpretat prin raportare la intervalul de referință înscris pe buletinul de analiză.

Valorile de referință pot varia în funcție de metodă, laborator, sex și vârsta pacientului.

6. Interpretarea rezultatelor

Rezultatul trebuie interpretat împreună cu istoricul personal și familial, contextul clinic și celelalte investigații recomandate de medic.

Valori scăzute

Valorile scăzute ale proteinei S libere pot apărea în:

• deficit congenital de proteină S
• sarcină și perioada postpartum
• tratament cu antagoniști ai vitaminei K
• administrarea contraceptivelor orale sau a terapiei cu estrogeni
• boli hepatice severe
• deficit de vitamina K
• coagulare intravasculară diseminată (CID)
• sindrom nefrotic
• infecții severe (sepsis) sau alte afecțiuni inflamatorii importante

Un rezultat scăzut nu stabilește singur diagnosticul unui deficit congenital sau al unei trombofilii. După excluderea cauzelor dobândite și a influenței tratamentului, poate fi recomandată repetarea analizei și completarea cu determinarea activității proteinei S și, în situații selectate, a antigenului total.

Valori crescute

Valorile crescute ale proteinei S nu sunt asociate, în general, cu o semnificație clinică importantă atunci când sunt interpretate izolat.

7. Factori care pot influența rezultatul

• Tratamentul cu antagoniști ai vitaminei K; anticoagulantele orale directe pot influența în special testele funcționale, în funcție de metodă
• Sarcina și perioada postpartum
• Administrarea contraceptivelor orale sau a terapiei hormonale cu estrogeni
• Faza acută a trombozei și alte afecțiuni acute
• Afecțiunile hepatice
• Deficitul de vitamina K
• Coagularea intravasculară diseminată (CID)
• Transfuziile recente cu plasmă
• Sexul și vârsta pacientului
• Inflamația acută sau sepsisul sever

8. Analize complementare

• Proteina S (activitate) – evaluează funcția anticoagulantă a proteinei S
• Proteina C – completează evaluarea sistemului natural de anticoagulare
• Antitrombina III – evaluează un alt mecanism fiziologic de inhibare a coagulării
• Rezistența la proteina C activată (APCR) – investighează rezistența funcțională la proteina C activată
• Factor V Leiden – identifică cea mai frecventă cauză genetică de rezistență la proteina C activată
• Mutația protrombinei (factor II G20210A) – evidențiază o cauză genetică de trombofilie
• Anticoagulant lupic, anticorpi anticardiolipină și anticorpi anti-β2-glicoproteina I – evaluează sindromul antifosfolipidic
• APTT și timpul de protrombină (PT/INR) – oferă informații generale despre coagulare, pot fi normale în deficitul de proteină S
• Fibrinogen – completează evaluarea sistemului de coagulare