Anticoagulant lupic (screening dRVVT)

1. Descriere generală

Anticoagulantul lupic este un tip de autoanticorp îndreptați împotriva unor complexe formate din fosfolipide și proteine plasmatice implicate în procesul de coagulare. În ciuda denumirii, prezența anticoagulantului lupic nu înseamnă că persoana are lupus eritematos sistemic și nici că sângele se coagulează mai greu în organism.

În laborator, anticoagulantul lupic poate prelungi anumite teste de coagulare dependente de fosfolipide. În organism însă, prezența acestor autoanticorpi este asociată cu un risc crescut de formare a cheagurilor de sânge (tromboză) și, în anumite situații, cu complicații ale sarcinii.

Determinarea anticoagulantului lupic face parte din investigațiile utilizate pentru diagnosticul sindromului antifosfolipidic și pentru evaluarea unor suspiciuni de trombofilie dobândită. Testul dRVVT Screen (dilute Russell Viper Venom Time) este una dintre metodele recomandate pentru detectarea anticoagulantului lupic și se interpretează împreună cu testele de confirmare și cu celelalte investigații de laborator.

Un rezultat pozitiv nu stabilește singur diagnosticul de sindrom antifosfolipidic. Interpretarea se realizează împreună cu istoricul medical, contextul clinic și ceilalți markeri imunologici, iar în anumite situații este necesară repetarea testării pentru confirmarea persistenței anticorpilor.

2. Indicații pentru testare

• Investigarea trombozei venoase sau arteriale apărute fără o cauză evidentă sau la vârste tinere
• Suspiciunea de sindrom antifosfolipidic
• Evaluarea pierderilor recurente de sarcină sau a altor complicații obstetricale sugestive pentru sindromul antifosfolipidic
• Investigarea unui APTT prelungit fără o cauză aparentă
• Evaluarea trombofiliilor dobândite, împreună cu alte investigații recomandate de medic
• Repetarea testării după minimum 12 săptămâni, atunci când este necesară confirmarea persistenței anticoagulantului lupic.

3. Pregătire pacient

• De regulă, nu este necesară o pregătire specială înainte de recoltare.
• Este importantă informarea medicului și a laboratorului despre tratamentele anticoagulante urmate, inclusiv anticoagulante orale directe, heparină sau antagoniști ai vitaminei K, deoarece acestea pot influența rezultatul. Tratamentul nu trebuie întrerupt fără recomandarea medicului.
• Momentul recoltării este stabilit de medic, deoarece tratamentele anticoagulante, episodul trombotic acut și unele afecțiuni acute pot îngreuna interpretarea rezultatului.

4. Tipul probei recoltate

• Sânge venos

5. Valori de referință

Rezultatul testului dRVVT Screen este interpretat prin raportare la intervalul sau raportul de referință stabilit de laborator. Un rezultat în limitele de referință face mai puțin probabilă prezența unui anticoagulant lupic detectabil prin această metodă. Un rezultat modificat necesită teste suplimentare pentru confirmarea sau excluderea anticoagulantului lupic.

Valorile de referință pot varia în funcție de laborator și de tipul metodei utilizate.

6. Interpretarea rezultatelor

Rezultatele trebuie interpretate împreună cu istoricul personal, contextul clinic și celelalte investigații recomandate de medic.

Rezultat de screening modificat

Un rezultat dRVVT screen modificat poate sugera prezența unui anticoagulant lupic, dar nu este suficient pentru confirmarea acestuia. Pot exista și alte cauze ale prelungirii testului, inclusiv tratamentul anticoagulant, deficite ale unor factori de coagulare sau prezența altor inhibitori. Sunt necesare teste de confirmare și interpretarea în cadrul algoritmului de laborator.

Poate apărea în:

• sindromul antifosfolipidic
• lupus eritematos sistemic și alte boli autoimune
• anumite infecții
• administrarea unor medicamente, în situații rare

Rezultat de screening în limite normale

Un rezultat dRVVT Screen în limite normale face mai puțin probabilă prezența unui anticoagulant lupic detectabil prin această metodă, dar nu exclude complet existența acestuia, deoarece unele forme pot fi evidențiate prin alte teste fosfolipid-dependente

Prezența anticoagulantului lupic poate fi tranzitorie, în special după infecții. Pentru confirmarea sindromului antifosfolipidic este necesară demonstrarea persistenței acestuia prin repetarea testării după cel puțin 12 săptămâni, în asociere cu criteriile clinice și celelalte investigații recomandate.

7. Factori care pot influența rezultatul

• Tratamentul cu anticoagulante orale directe
• Tratamentul cu heparină sau antagoniști ai vitaminei K
• Faza acută a trombozei și stările inflamatorii acute
• Infecțiile acute
• Recoltarea sau prelucrarea necorespunzătoare a probei
• Interferențe specifice metodei utilizate

8. Analize complementare

• Anticorpi anticardiolipină IgG și IgM – completează evaluarea sindromului antifosfolipidic
• Anticorpi anti-β2-glicoproteina I IgG și IgM – completează evaluarea sindromului antifosfolipidic
• APTT – evidențiază modificări ale căii intrinseci a coagulării
• Timpul de protrombină (PT/INR) – oferă informații generale despre coagulare
• Antitrombina III – completează evaluarea trombofiliei
• Proteina C – completează evaluarea sistemului natural de anticoagulare
• Proteina S liberă (antigen) – completează evaluarea sistemului natural de anticoagulare
• Rezistența la proteina C activată (APCR) – investighează rezistența funcțională la proteina C activată
• Factor V Leiden – identifică cea mai frecventă cauză genetică de trombofilie
• Mutația protrombinei (factor II G20210A) – evidențiază o cauză genetică de trombofilie.