Screening anticorpi antitrombocitari (GPIIb/IIIa, GPIb/IX, GPIa/IIa, GPIV și HLA clasa I)

1. Descriere generală

Trombocitele sunt fragmente celulare din sânge implicate în oprirea sângerării și formarea cheagului. Pe suprafața lor se găsesc numeroase proteine și antigene, inclusiv glicoproteine trombocitare și molecule HLA clasa I. În anumite situații, sistemul imunitar poate produce anticorpi care recunosc aceste structuri.

Anticorpii antitrombocitari pot apărea în urma expunerii la antigene diferite de cele proprii, de exemplu după transfuzii de sânge sau trombocite, precum și în timpul sarcinii. Acești anticorpi se numesc aloanticorpi și pot determina eliminarea mai rapidă din circulație a trombocitelor care prezintă antigenele respective.

Screeningul anticorpilor antitrombocitari urmărește identificarea anticorpilor serici care reacționează cu structuri trombocitare precum glicoproteinele GPIIb/IIIa, GPIb/IX, GPIa/IIa și GPIV, precum și cu antigene HLA clasa I. Glicoproteinele trombocitare sunt proteine de suprafață care îndeplinesc diferite funcții în adeziunea și agregarea trombocitelor. Antigenele HLA clasa I sunt prezente pe trombocite, dar și pe suprafața multor alte celule ale organismului.

Una dintre principalele utilizări ale analizei este investigarea refractarității la transfuzia de trombocite, situație în care numărul trombocitelor nu crește corespunzător după transfuzii repetate. Refractaritatea poate avea numeroase cauze, iar cele neimune sunt frecvente. Atunci când mecanismul este însă imun, anticorpii anti-HLA clasa I reprezintă o cauză importantă, iar anticorpii îndreptați împotriva antigenelor specifice trombocitare pot fi implicați mai rar.

Identificarea unui mecanism imun poate contribui la stabilirea investigațiilor suplimentare și, atunci când este necesar, la selectarea unor produse trombocitare compatibile. Rezultatul testului nu se interpretează izolat, ci împreună cu istoricul transfuzional, evoluția numărului de trombocite după transfuzie și celelalte investigații recomandate de medic.

2. Indicații pentru testare

• Investigarea suspiciunii de refractaritate imună la transfuzia de trombocite
• Evaluarea pacienților care prezintă creșteri insuficiente ale numărului de trombocite după transfuzii repetate, după evaluarea și a cauzelor neimune
• Suspiciunea de aloimunizare față de antigene trombocitare sau HLA clasa I
• Investigarea unor reacții sau complicații transfuzionale în care este suspectat un mecanism imun antitrombocitar
• Completarea investigațiilor imunohematologice, în situații selectate și la recomandarea medicului specialist

3. Pregătire pacient

• Nu este necesară o pregătire alimentară specială înainte de recoltare.
• Este importantă informarea medicului și a laboratorului despre transfuziile de sânge sau trombocite efectuate anterior.
• Se recomandă menționarea sarcinilor anterioare, atunci când informația este relevantă pentru evaluarea unei posibile aloimunizări.
• Medicul trebuie informat despre administrarea recentă de imunoglobuline intravenoase (IVIg), deoarece acestea pot influența rezultatul testului.

4. Tipul probei recoltate

• Sânge venos

5. Valori de referință

Rezultatul screeningului poate fi raportat, în funcție de metoda utilizată, ca:

• Negativ – nu au fost detectați anticorpi în cadrul specificităților investigate
• Pozitiv – au fost detectați anticorpi reactivi față de una sau mai multe dintre structurile investigate

Un rezultat pozitiv poate necesita investigații suplimentare pentru caracterizarea anticorpilor și stabilirea semnificației lor clinice.

Modul de raportare și criteriile de pozitivitate pot varia în funcție de metoda utilizată de laborator.

6. Interpretarea rezultatelor

Rezultatul trebuie interpretat împreună cu istoricul transfuzional și obstetrical, numărul trombocitelor, răspunsul după transfuzie și celelalte investigații recomandate de medic.

Rezultat negativ

Un rezultat negativ indică faptul că nu au fost detectați anticorpi reactivi față de structurile investigate prin metoda utilizată.

Rezultatul negativ nu exclude complet existența unor anticorpi antitrombocitari. Anticorpii aflați în concentrații reduse, cu aviditate scăzută (care se leagă slab de antigene) sau îndreptați împotriva unor antigene care nu sunt reprezentate corespunzător în sistemul de testare pot să nu fie identificați.

Rezultat pozitiv

Un rezultat pozitiv indică detectarea unor anticorpi care reacționează cu una sau mai multe dintre structurile trombocitare sau antigenele HLA clasa I investigate.

În contextul refractarității la transfuzia de trombocite, rezultatul poate susține existența unui mecanism imun. În funcție de tipul anticorpilor identificați și de situația clinică, pot fi necesare teste suplimentare pentru caracterizarea specificității acestora (identificarea mai precisă a antigenelor împotriva cărora sunt îndreptați anticorpii) și pentru selectarea unor produse trombocitare compatibile.

Un rezultat pozitiv nu stabilește singur cauza unei trombocitopenii și trebuie interpretat în context clinic.

Limitările testului

Testul este destinat screeningului anticorpilor antitrombocitari și nu permite, în toate cazurile, stabilirea specificității acestora. Rezultatele trebuie interpretate în context clinic și, atunci când este necesar, în asociere cu alte investigații serologice.

Testul nu este recomandat pentru diagnosticul trombocitopeniei imune (ITP) sau al trombocitopeniei autoimune, deoarece nu a fost validat pentru detectarea autoanticorpilor antitrombocitari. În aceste situații sunt indicate metode optimizate pentru detectarea anticorpilor legați de trombocite (teste directe).

Tratamentul recent cu imunoglobuline administrate intravenos (IVIg) poate determina rezultate fals pozitive pentru anumite glicoproteine.

De asemenea, anticorpii cu titru scăzut sau aviditate redusă, precum și anticorpii îndreptați împotriva unor antigene HLA clasa I cu frecvență redusă pot să nu fie detectați.

7. Factori care pot influența rezultatul

• Administrarea recentă de imunoglobuline intravenoase (IVIg)
• Concentrațiile reduse ale anticorpilor sau legarea slabă a acestora de antigene
• Transfuziile recente, în funcție de context și de metoda utilizată

8. Analize complementare

• Identificarea/specificitatea anticorpilor anti-HLA clasa I – caracterizează aloanticorpii implicați în refractaritatea transfuzională
• Tipizare HLA clasa I – poate contribui la selectarea trombocitelor compatibile la pacienții aloimunizați
• Anticorpi anti-HPA și tipizare HPA – investighează aloimunizarea față de antigenele plachetare umane
• Crossmatch trombocitar – evaluează compatibilitatea dintre serul pacientului și trombocitele donatorului
• Hemoleucogramă completă – monitorizează numărul trombocitelor și celelalte linii celulare sanguine
• Numărătoarea trombocitelor înainte și după transfuzie – permite evaluarea răspunsului la transfuzia de trombocite
• Teste directe pentru autoanticorpi antitrombocitari – indicate atunci când este necesară investigarea unui posibil mecanism autoimun,