LDH (Lactat dehidrogenaza)

1. Descriere generală

Lactat dehidrogenaza (LDH) este o enzimă prezentă în aproape toate celulele organismului și implicată în procesele prin care acestea utilizează glucoza pentru producerea energiei. Concentrații ridicate de LDH se găsesc în special în inimă, ficat, mușchi, rinichi, plămâni și în celulele sanguine, în special în globulele roșii.

În mod normal, în sânge se găsește doar o cantitate redusă de LDH. Atunci când celulele sunt afectate sau distruse, sau când formarea și înlocuirea celulelor au loc într-un ritm accelerat, o cantitate mai mare de LDH poate fi eliberată în circulație. Din acest motiv, LDH este utilizată ca marker nespecific al afectării și distrugerii celulare, fără a indica singură organul sau cauza responsabilă.

Valorile crescute ale LDH pot fi întâlnite în numeroase situații, inclusiv în boli hepatice, musculare sau hematologice, în unele afecțiuni pulmonare, în ischemia ori lezarea unor organe și în anumite tipuri de cancer. Rezultatul trebuie interpretat împreună cu simptomele pacientului, examenul clinic și celelalte investigații de laborator și imagistice.

LDH nu mai este utilizată pentru diagnosticul infarctului miocardic, fiind înlocuită de troponinele cardiace, care sunt mult mai sensibile și mai specifice. Cu toate acestea, analiza își păstrează utilitatea în evaluarea și monitorizarea multor alte afecțiuni.

2. Indicații pentru testare

• Evaluarea unei suspiciuni de afectare sau distrugere celulară, împreună cu alte analize specifice
• Investigarea unor afecțiuni hepatice sau musculare
• Investigarea hemolizei și a unor boli hematologice
• Evaluarea unor anemii hemolitice și a altor afecțiuni asociate distrugerii globulelor roșii
• Evaluarea prognosticului și monitorizarea unor afecțiuni oncologice, precum anumite limfoame, leucemii sau tumori germinale, la recomandarea medicului specialist
• Urmărirea evoluției unor afecțiuni în care LDH a fost inițial crescută și este considerată relevantă de către medic

3. Pregătire pacient

• De regulă, analiza nu necesită o pregătire specială.
• Se recomandă evitarea efortului fizic intens înaintea recoltării, deoarece acesta poate determina creșterea temporară a valorilor LDH.
• Este recomandată informarea medicului cu privire la tratamentele urmate, deoarece unele medicamente pot influența rezultatul. Tratamentul nu trebuie întrerupt fără recomandarea medicului.

4. Tipul probei recoltate

• Sânge venos

5. Valori de referință

Rezultatul este exprimat, de regulă, în U/L și este interpretat prin raportare la intervalul de referință furnizat pe buletinul de analiză.

Valorile de referință pot varia în funcție de laborator și de tipul metodei utilizate.

6. Interpretarea rezultatelor

Rezultatul trebuie interpretat împreună cu simptomele pacientului, examenul clinic și celelalte investigații recomandate de medic.

Valori scăzute

Valorile scăzute ale LDH sunt rare și, în general, nu au semnificație clinică atunci când sunt interpretate izolat. Acestea pot reflecta variații individuale sau, foarte rar, particularități congenitale ale metabolismului enzimei.

Valori crescute

Valorile crescute ale LDH pot indica existența unui proces de afectare, distrugere sau înlocuire accelerată a celulelor, fără a preciza organul ori cauza responsabilă. Înaintea interpretării trebuie exclusă și hemoliza produsă în timpul recoltării sau prelucrării probei.

Valorile crescute ale LDH pot apărea în:

• Afecțiuni hepatice, precum hepatitele sau alte leziuni ale ficatului;
• Boli musculare, traumatisme sau efort fizic intens;
• Anemii hemolitice, anemie megaloblastică și alte situații cu distrugere sau producere ineficientă a celulelor sanguine;
• Lezarea severă sau reducerea alimentării cu sânge a unor țesuturi și organe;
• Unele afecțiuni pulmonare severe și unele afecțiuni renale;
• Unele infecții severe și afecțiuni inflamatorii sistemice;
• Unele boli hematologice și neoplazii, în special atunci când există turnover celular crescut sau masă tumorală importantă.

O valoare crescută a LDH nu stabilește diagnosticul unei anumite boli și necesită corelare cu celelalte analize și investigații recomandate de medic. Semnificația gradului de creștere diferă în funcție de afecțiune și de contextul clinic.

7. Factori care pot influența rezultatul

• Hemoliza probei de sânge (distrugerea globulelor roșii în timpul recoltării sau prelucrării probei)
• Efortul fizic intens înainte de recoltare
• Traumatismele sau intervențiile chirurgicale recente
• Administrarea unor medicamente care pot influența valorile LDH
• Leziunile musculare, procedurile sau injecțiile intramusculare recente
• Vârsta, în special la copii și adolescenți

Hemoliza produsă în timpul recoltării, transportului sau prelucrării probei poate determina o creștere falsă a LDH. Aceasta trebuie diferențiată de hemoliza care se produce în organism și care reprezintă o cauză reală de creștere.

8. Analize complementare

• Hemoleucogramă completă – utilă în evaluarea unor afecțiuni hematologice
• Haptoglobină, bilirubină indirectă, reticulocite și frotiu de sânge periferic – utile în investigarea hemolizei
• AST (TGO), ALT (TGP), GGT, fosfataza alcalină și bilirubina – pentru evaluarea afectării hepatice și biliare
• Troponină cardiacă – markerul preferat în suspiciunea de leziune miocardică acută sau infarct miocardic
• Creatinină și uree – pentru evaluarea funcției renale
• Proteina C reactivă (CRP) și VSH – în evaluarea proceselor inflamatorii
• Investigații imagistice (ecografie, tomografie computerizată, rezonanță magnetică), atunci când sunt recomandate de medic
• AFP și β-hCG – utilizate împreună cu LDH în evaluarea și monitorizarea tumorilor germinale, în situațiile indicate de medicul specialist.