GGT (gamma GT)

1. Descriere generală

Gama-glutamil transferaza (GGT) este o enzimă prezentă în concentrații mari la nivelul ficatului și al căilor biliare, iar în cantități mai mici în rinichi, pancreas și alte organe. Ea participă la metabolismul aminoacizilor și la procesele prin care organismul elimină diverse substanțe și le metabolizează.

În mod normal, în sânge se găsesc cantități mici de GGT. Atunci când celulele hepatice sunt afectate sau fluxul biliar este redus ori blocat (colestază), enzima este eliberată în circulație, iar concentrația sa crește.

Determinarea GGT este utilizată pentru evaluarea funcției hepatice și a afecțiunilor căilor biliare. Analiza este utilă în special în investigarea colestazei și în diferențierea cauzelor unei valori crescute a fosfatazei alcaline. De asemenea, GGT poate crește în afectarea hepatică asociată consumului excesiv de alcool, administrării unor medicamente sau în diverse boli hepatice.

2. Indicații pentru testare

• Evaluarea funcției hepatice, împreună cu alte teste hepatice;
• Investigarea simptomelor sugestive pentru afectare hepatică sau biliară: greață, vărsături, durere în partea; dreaptă a abdomenului, scăderea apetitului, icter sau urină închisă la culoare;.
• Suspiciunea unor afecțiuni hepatice sau biliare (hepatite, steatoză hepatică, ciroză, litiază biliară, colangită);
• Valori crescute ale fosfatazei alcaline, transaminazelor sau bilirubinei;
• Monitorizarea pacienților aflați sub tratament cu medicamente cu potențial hepatotoxic;
• Evaluarea consumului cronic de alcool și monitorizarea afectării hepatice asociate acestuia;
• Evaluarea pacienților cu obezitate, diabet zaharat, dislipidemie sau sindrom metabolic.

3. Pregătire pacient

• Se recomandă recoltarea dimineața, după un repaus alimentar de 8–12 ore.
• Se recomandă evitarea consumului de alcool cu cel puțin 24 de ore înaintea recoltării.
• Medicul trebuie informat despre tratamentele urmate, deoarece numeroase medicamente pot influența valorile GGT.

4. Tipul probei recoltate

• Sânge venos.

5. Valori de referință

Valorile de referință pot varia în funcție de laborator, vârstă, sex și de tipul metodei utilizate.

Orientativ:

• Bărbați: 0–51 U/L
• Femei: 0–33 U/L

6. Interpretarea rezultatelor

Rezultatele trebuie interpretate împreună cu istoricul medical, examenul clinic și celelalte teste hepatice.

Valori crescute

Pot apărea în:

• colestază (obstrucția căilor biliare prin calculi, inflamații sau tumori);
• hepatite acute și cronice;
• steatoză hepatică;
• ciroză hepatică;
• consum excesiv de alcool;
• afectare hepatică determinată de medicamente;
• sindrom metabolic, obezitate, diabet zaharat sau dislipidemie.

Creșterea GGT asociată cu valori crescute ale fosfatazei alcaline sugerează, frecvent, o afectare de origine hepatobiliară.

Valori scăzute

Valorile scăzute ale GGT nu au, în general, semnificație clinică și nu necesită investigații suplimentare.

7. Factori care pot influența rezultatul

• Consumul de alcool înaintea recoltării;
• Administrarea unor medicamente (antiepileptice, contraceptive orale, unele antibiotice și alte medicamente cu potențial hepatotoxic);
• Pancreatita, insuficiența cardiacă sau insuficiența renală pot determina creșteri ale GGT;
• Valori foarte mari ale bilirubinei pot interfera cu determinarea în anumite metode de laborator.

8. Analize complementare

• ALT (TGP);
• AST (TGO);
• Fosfatază alcalină;
• Bilirubină totală și fracțiile bilirubinei;
• Albumină și proteine totale;
• Markeri ai hepatitelor virale (AgHBs, anti-HCV);
• Ecografie hepatică și a căilor biliare.