Bilirubina directa

1. Descriere generală

Bilirubina este un pigment galben-portocaliu rezultat în principal din degradarea hemoglobinei, proteina din globulele roșii (hematii) responsabilă de transportul oxigenului. În fiecare zi, organismul elimină globulele roșii îmbătrânite, iar hemoglobina eliberată este transformată într-o serie de produși de eliminare, dintre care unul este bilirubina.

Bilirubina directă (conjugată) reprezintă forma bilirubinei care a fost procesată la nivelul ficatului și este pregătită pentru eliminare din organism. După ce bilirubina indirectă ajunge în ficat, aceasta este conjugată cu acid glucuronic, devenind solubilă în apă. În această formă, bilirubina este secretată în bilă, ajunge în intestin și este eliminată în principal prin materiile fecale, iar o cantitate mică prin urină.

Determinarea bilirubinei directe oferă informații despre capacitatea ficatului de a prelucra și elimina bilirubina, precum și despre permeabilitatea căilor biliare. Creșterea valorilor apare cel mai frecvent atunci când eliminarea bilei este împiedicată sau atunci când celulele hepatice sunt afectate și nu mai pot excreta bilirubina în mod normal.

Analiza este utilizată împreună cu bilirubina totală și bilirubina indirectă pentru diferențierea cauzelor icterului și pentru evaluarea bolilor hepatice și biliare.

2. Indicații pentru testare

• Evaluarea funcției hepatice, împreună cu alte teste hepatice.
• Investigarea icterului (colorarea în galben a pielii și a albului ochilor).
• Suspiciunea unor boli hepatice (hepatite, ciroză, afectare hepatică medicamentoasă).
• Suspiciunea obstrucției căilor biliare prin calculi, inflamații sau tumori.
• Monitorizarea evoluției bolilor hepatice și biliare.
• Diferențierea cauzelor hiperbilirubinemiei prin determinarea fracțiilor bilirubinei.

3. Pregătire pacient

• De regulă, nu este necesară o pregătire specială înainte de recoltare.
• Unele laboratoare recomandă recoltarea dimineața, după un repaus alimentar de 8–12 ore, în special atunci când analiza este efectuată împreună cu alte teste biochimice.
• Se recomandă evitarea consumului excesiv de alcool înaintea recoltării.
• Medicul trebuie informat despre tratamentele urmate, deoarece anumite medicamente pot influența metabolismul bilirubinei.

4. Tipul probei recoltate

• Sânge venos.

5. Valori de referință

Valorile de referință pot varia în funcție de laborator și de metoda utilizată.

Orientativ:

• Bilirubină directă: 0–0,3 mg/dL (0–5 µmol/L).

Creșterea bilirubinei directe apare frecvent în afecțiuni care împiedică eliminarea normală a bilei sau afectează funcția ficatului.

6. Interpretarea rezultatelor

Rezultatele trebuie interpretate împreună cu bilirubina totală, bilirubina indirectă și celelalte teste hepatice.

Valori crescute – pot apărea în:

• obstrucția căilor biliare prin calculi, tumori sau inflamații;
• hepatite acute și cronice;
• ciroză hepatică;
• colestază intrahepatică sau extrahepatică;
• afectare hepatică determinată de medicamente sau toxice;
• unele boli ereditare ale metabolismului bilirubinei (de exemplu, sindromele Dubin-Johnson și Rotor).

Creșterea bilirubinei directe este adesea însoțită de creșterea fosfatazei alcaline și a GGT în afecțiunile colestatice.

Valori scăzute

Valorile scăzute ale bilirubinei directe nu au, în general, semnificație clinică și nu necesită investigații suplimentare.

7. Factori care pot influența rezultatul

• Consumul excesiv de alcool;
• Administrarea unor medicamente care afectează funcția hepatică sau secreția biliară;
• Hemoliza probei de sânge;
• Postul alimentar prelungit.

8. Analize complementare

• Bilirubină totală;
• Bilirubină indirectă;
• ALT (TGP) și AST (TGO);
• GGT;
• Fosfatază alcalină;
• Albumină și proteine totale;
• Hemoleucogramă completă.