Albumina serica

1. Descriere generală

Albumina este cea mai abundentă proteină din plasma sanguină și este produsă aproape în totalitate la nivelul ficatului. Ea contribuie la menținerea presiunii oncotice (coloid-osmotice) a sângelui, ajutând la păstrarea lichidelor în interiorul vaselor de sânge și prevenind acumularea acestora în țesuturi (edeme).

Pe lângă acest rol, albumina transportă numeroase substanțe din organism, inclusiv hormoni, acizi grași, bilirubină, calciu și anumite medicamente. Concentrația sa în sânge reflectă capacitatea ficatului de a sintetiza proteine și poate oferi informații despre funcția renală, starea de nutriție și existența unor procese inflamatorii sau boli cronice.

Determinarea albuminei serice este utilizată pentru evaluarea funcției hepatice și renale, aprecierea stării nutriționale și monitorizarea evoluției unor afecțiuni cronice. Analiza se interpretează întotdeauna împreună cu alte teste de laborator și cu contextul clinic.

2. Indicații pentru testare

• Evaluarea funcției hepatice, împreună cu alte teste hepatice.
• Evaluarea funcției renale și investigarea unor boli renale asociate cu pierdere de proteine.
• Investigarea edemelor sau a acumulării de lichid în organism.
• Evaluarea stării de nutriție și investigarea malnutriției.
• Monitorizarea bolilor hepatice cronice, a bolilor renale și a altor afecțiuni cronice.
• Monitorizarea pacienților spitalizați sau cu boli severe.

3. Pregătire pacient

• De regulă, nu este necesară o pregătire specială înainte de recoltare.
• Se poate recomanda recoltarea dimineața, după un repaus alimentar de 8–12 ore, în special atunci când analiza este efectuată împreună cu alte teste biochimice.
• Se recomandă menținerea unui aport normal de lichide înaintea recoltării.
• Medicul trebuie informat despre tratamentele urmate, deoarece unele medicamente pot influența concentrația albuminei.

4. Tipul probei recoltate

• Sânge venos

5. Valori de referință

Valorile de referință pot varia în funcție de laborator și de tipul metodei utilizate.

În general:

• Albumină serică: 3,5–5,2 g/dL (35–52 g/L).

Rezultatul trebuie interpretat împreună cu celelalte analize hepatice, renale și cu starea de nutriție al pacientului.

6. Interpretarea rezultatelor

Valori scăzute – pot apărea în:

• boli hepatice cronice (hepatită cronică, ciroză)
• boli renale cu pierdere de proteine (de exemplu, sindrom nefrotic)
• malnutriție sau aport insuficient de proteine
• boli inflamatorii cronice
• afecțiuni intestinale asociate cu absorbția deficitară a proteinelor
• arsuri extinse sau alte afecțiuni cu pierdere importantă de proteine

Scăderea albuminei poate favoriza apariția edemelor prin reducerea presiunii oncotice a sângelui.

Valori crescute – sunt mai puțin frecvente și apar, cel mai adesea, în:

• deshidratare
• hemoconcentrație (scăderea volumului de plasmă)

De regulă, o valoare crescută nu indică o producție excesivă de albumină, ci reflectă reducerea cantității de apă din organism.

7. Factori care pot influența rezultatul

• Deshidratarea sau hiperhidratarea
• Poziția verticală a corpului înaintea recoltării (ortostatism prelungit)
• Administrarea unor medicamente (corticosteroizi, estrogeni și altele)
• Sarcina
• Administrarea intravenoasă de lichide înaintea recoltării
• Efortul fizic intens înainte de recoltare

8. Analize complementare

• Proteine totale – pentru o imagine de ansamblu asupra proteinelor circulante
• Raport albumină/globuline (A/G) – completează evaluarea echilibrului dintre principalele fracțiuni proteice
• ALT (TGP) și AST (TGO) – indică posibila afectare a celulelor hepatice
• GGT – utilă în evaluarea colestazei și a afectării hepatobiliare
• Bilirubină totală și fracțiile bilirubinei – pentru evaluarea funcției hepatice și a metabolismului bilirubinei
• Timp Quick / INR – apreciază capacitatea de sinteză a factorilor de coagulare la nivel hepatic
• Creatinină serică și uree – pentru evaluarea asociată a funcției renale
• Raport albumină/creatinină urinară (ACR) – evidențiază pierderile urinare reduse de albumină
• Sumar de urină – oferă informații suplimentare despre afectarea renală și pierderea de proteine