Proteina C

1. Descriere generală

Proteina C este o proteină produsă în principal la nivelul ficatului, dependentă de vitamina K, care face parte din sistemul natural de reglare a coagulării sângelui. Împreună cu proteina S și antitrombina, contribuie la limitarea formării excesive a cheagurilor de sânge și la menținerea echilibrului dintre mecanismele de coagulare și anticoagulare.

După activare, proteina C, împreună cu proteina S, inactivează factorii Va și VIIIa, reducând formarea trombinei și limitând extinderea cheagului de sânge. Deficitul congenital sau dobândit de proteină C poate favoriza apariția trombozei venoase și face parte din cauzele cunoscute de trombofilie.

Determinarea proteinei C este utilizată în investigarea unor suspiciuni de trombofilie și în evaluarea pacienților cu tromboze venoase recurente sau apărute la vârste tinere, fără factori de risc evidenți. Rezultatul trebuie interpretat împreună cu celelalte teste de coagulare, istoricul personal și familial și contextul clinic.

Analiza determină concentrația antigenului proteinei C. În anumite situații, aceasta poate fi completată cu un test funcțional, care evaluează activitatea proteinei.

2. Indicații pentru testare

• Suspiciunea unui deficit congenital sau dobândit de proteină C
• Investigarea selectivă a trombozelor venoase apărute la vârste tinere, recurente, fără factori de risc evidenți sau cu localizare neobișnuită
• Evaluarea trombofiliilor, împreună cu alte investigații recomandate de medic
• Testarea selectivă a rudelor unei persoane cu deficit congenital confirmat
• Evaluarea unor complicații trombotice, în contexte clinice selectate

3. Pregătire pacient

• De regulă, nu este necesară o pregătire specială înainte de recoltare.
• Este importantă informarea medicului și a laboratorului despre tratamentele anticoagulante urmate, în special antagoniștii vitaminei K și anticoagulantele orale directe, deoarece acestea pot modifica rezultatul sau pot interfera cu anumite metode de determinare. Tratamentul nu trebuie întrerupt fără recomandarea medicului.     
• În investigarea unei trombofilii, recoltarea este programată, de regulă, după depășirea fazei acute a trombozei și ținând cont de tratamentul anticoagulant. Momentul recoltării și eventuala întrerupere temporară a tratamentului sunt stabilite de către medic.

4. Tipul probei recoltate

• Sânge venos

5. Valori de referință

Rezultatul este interpretat prin raportare la intervalul de referință înscris pe buletinul de analiză.

Valorile de referință pot varia în funcție de metodă, laborator și vârsta pacientului.

6. Interpretarea rezultatelor

Rezultatul trebuie interpretat împreună cu istoricul personal și familial, contextul clinic și celelalte investigații recomandate de medic.

Valori scăzute

Valorile scăzute ale proteinei C pot apărea în:

• deficit congenital de proteină C
• tratament cu antagoniști ai vitaminei K (de exemplu, warfarină)
• boli hepatice severe
• coagulare intravasculară diseminată (CID)
• deficit de vitamina K
• infecții severe (sepsis) sau alte afecțiuni asociate consumului factorilor de coagulare.

Un rezultat scăzut nu stabilește singur diagnosticul unui deficit congenital sau al unei trombofilii. După excluderea cauzelor dobândite și a influenței tratamentului, poate fi recomandată repetarea analizei și completarea cu determinarea activității sau a antigenului proteinei C.

Valori crescute

Valorile crescute ale proteinei C nu sunt asociate, în general, cu o semnificație clinică importantă atunci când sunt interpretate izolat.

7. Factori care pot influența rezultatul

• Tratamentul cu anticoagulante, în special antagoniști ai vitaminei K și anticoagulante orale directe
• Faza acută a trombozei și alte afecțiuni acute, care pot îngreuna interpretarea rezultatului
• Afecțiunile hepatice
• Deficitul de vitamina K
• Coagularea intravasculară diseminată (CID)
• Transfuziile recente cu plasmă

8. Analize complementare

• Proteina S (activitate și/sau antigen liber) – completează evaluarea sistemului natural de anticoagulare
• Proteina C (activitate) – permite confirmarea rezultatului și diferențierea unui deficit cantitativ de unul funcțional
• Antitrombina III – evaluează un alt mecanism fiziologic de inhibare a coagulării
• APCR (Rezistența la proteina C activată) – investighează rezistența funcțională la Proteina C activată
• Factor V Leiden – identifică cea mai frecventă cauză genetică de rezistență la proteina C activată
• Mutația protrombinei (factor II G20210A) – evidențiază o cauză genetică de trombofilie
• Anticoagulant lupic, anticorpi anticardiolipină și anticorpi anti-β2 glicoproteina I – evaluează sindromul antifosfolipidic
• APTT și timpul de protrombină (PT/INR) – oferă informații generale despre coagulare
• Fibrinogen – completează evaluarea sistemului de coagulare