Virus Varicella-Zoster - diagnostic molecular, probe diverse

1. Descriere generală

Virusul varicelo-zosterian (VZV) este un virus herpetic care determină varicela la prima infecție și zona zoster (herpes zoster) la reactivare. După episodul inițial, virusul poate rămâne latent în organism, la nivelul ganglionilor nervoși și se poate reactiva ulterior, în special în condiții de scădere a imunității sau odată cu înaintarea în vârstă.

Diagnosticul molecular prin PCR detectează rapid și sensibil ADN-ul viral direct din probă și este util pentru confirmarea infecției active, inclusiv atunci când manifestările clinice nu sunt tipice. Testul este folosit în special pentru probe recoltate din leziuni cutanate, dar poate fi efectuat și din LCR, alte lichide biologice, secreții sau țesut, în funcție de localizarea infecției.

Analiza este indicată pentru confirmarea diagnosticului, nu pentru screening la persoane fără simptome. Rezultatul se interpretează întotdeauna în corelație cu tabloul clinic, tipul probei și sediul recoltării.

2. Indicații testare Diagnosticul molecular pentru VZV poate fi recomandat în următoarele situații:

• suspiciune de varicelă sau herpes zoster, mai ales când erupția nu este tipică
• leziuni veziculoase, ulcerative sau erupții cutanate la care este necesară diferențierea față de alte infecții, inclusiv herpes simplex
• suspiciune de afectare a sistemului nervos central prin VZV, de exemplu meningită, encefalită sau mielită, când se testează din lichidul cefalorahidian (LCR)
• suspiciune de infecție oculară cu VZV sau de alte localizări profunde, când se utilizează lichide biologice sau țesut
• pacienți imunocompromiși, la care prezentarea clinică poate fi atipică și confirmarea etiologică este utilă pentru conduita terapeutică
• cazuri în care este necesară confirmarea rapidă a infecției pentru orientarea tratamentului și a măsurilor de control al transmiterii

3. Pregătire pacient

Nu este necesară, de regulă, o pregătire specială înainte de recoltare. Tipul pregătirii depinde în principal de tipul probei și de locul de recoltare.

Pentru leziunile cutanate sau mucoase, proba se recoltează ideal din leziuni recente, pentru creșterea randamentului de diagnostic. În cazul altor probe, precum LCR, lichide cavitare, secreții respiratorii sau țesut, recoltarea se face conform indicației medicale și procedurilor specifice.

4. Tipul probei recoltate
În funcție de contextul clinic, analiza se poate efectua din mai multe tipuri de probe, recoltate în condiții sterile sau în medii de transport adecvate:

• lichid cefalorahidian (LCR), recoltat prin puncție lombară
• lichid pleural, peritoneal, ascitic, pericardic, amniotic, ocular
• secreție recoltata de la nivel dermic, ocular, nazal, faringian, genital, etc.
• secreție de la nivelul tractului respirator: bronhoaspirat, lavaj bronhoalveolar, aspirat nazofaringian, spută, aspirat traheal
• țesut prelevat în recipient steril, păstrat în mediu lichid (ser fiziologic/mediu de transport viral)

Pentru infecțiile cutanate, probele recoltate din leziuni veziculoase, cruste sau de la baza leziunii sunt în general cele mai potrivite pentru confirmarea infecției cu VZV.

5. Valori de referință Rezultatul este raportat de regulă calitativ:

• VZV ADN nedetectabil / negativ;
• VZV ADN detectabil / pozitiv.

Valorile de referință pot varia în funcție de laborator și de tipul metodei utilizate.

6. Interpretare rezultate
Interpretarea se face întotdeauna în corelație cu simptomele, localizarea infecției și tipul de probă analizată. PCR detectează ADN viral, ceea ce susține prezența virusului în proba respectivă, însă semnificația clinică exactă depinde de context.

• Valori scăzute / rezultat negativ
  Un rezultat negativ poate sugera absența infecției în proba respectivă, dar nu o exclude complet. Pot apărea rezultate fals negative dacă proba a fost recoltată tardiv, dintr-o zonă mai puțin potrivită, în cantitate insuficientă sau dacă încărcătura virală este redusă.
• Valori crescute / rezultat pozitiv
  Un rezultat pozitiv arată că ADN-ul VZV a fost detectat în proba analizată și susține diagnosticul unei infecții active în context clinic compatibil. În LCR, un rezultat pozitiv poate sugera afectare a sistemului nervos central produsă de virus. În alte tipuri de probe, semnificația clinică se stabilește în funcție de tabloul clinic și de localizarea recoltării.

7. Factori care pot influența rezultatul

• tipul probei recoltate
• momentul recoltării; probele recoltate tardiv pot conține mai puțin material viral
• calitatea recoltării și cantitatea de material biologic obținută
• condițiile de transport și păstrare a probei
• interpretarea în afara contextului clinic, mai ales la probele non-cutanate

8. Analize complementare
În funcție de situația clinică, medicul poate recomanda și alte investigații:

• HSV 1/2 diagnostic molecular – pentru diagnosticul diferențial al leziunilor herpetice
• VZV IgG – pentru evaluarea imunității față de virus
• VZV IgM – poate susține suspiciunea de infecție recentă în cazuri selectate
• Alte teste microbiologice sau moleculare din LCR – utile în suspiciunea de afectare a sistemului nervos central
• Teste microbiologice din secreții respiratorii sau alte lichide biologice – recomandate în funcție de localizarea infecției și de contextul clinic.